Primele atestări ale goţilor, dacii liberi

După înfrângerea lui Decebal, dacii rebeli se retrag peste Carpaţi şi Prut, la Boristene (Nipru), înspre Taurica-Cherosonesos (Crimeea), adică în celelalte teritorii libere ale Patriei: aceştia, la începutul sec. al III-lea, permută numele din Get în Got şi încep agresive incursiuni în pământurile natale aflate sub ocupaţia traiană. După spusele istoricului Spartianus (211 e.n.), Goţii se numeau încă Geţi, atunci când Caracalla i-a succedat tatălui său, Septimius Severus. Severus, prieten al geţilor, se folosise de renumele războinic al acestora şi făurise o armată cu cei mai buni dintre ei, conducând cu succes multe bătălii în Asia şi Africa. Respectul său pentru geţi a fost atât de mare, încât fiului minor i-a pus numele Geta. Inainte de a muri, împarte Imperiul între cei doi fii, dar Caracalla – dorind domnia doar pentru sine – îşi ucide fratele şi îşi cumpără stima soldaţilor. Acesta este un moment de cotitură istorică căci, după crima comisă, Caracalla interzice prin edict utilizarea derivatelor Getice (get, getic, geta), orice încălcare a dispoziţiei atrăgând pedeapsa capitală. Moralitatea actului a dat naştere unor discuţii aprinse între romani – susţinători fie ai unui frate, fie ai celuilalt – şi au luat sfârşit prin moartea a peste 20.000 de oameni. Una dintre celebrele victime a fost senatorul Helvius Pertinax căruia, în plin Senat, referindu-se la mania lui Caracalla de a-şi atribui titluri imaginare (se semna în acte cu titlul Sarmaticus, Germanicus şi Sciticus, deşi nu combătuse niciodată împotriva acestor naţiuni) i-au ieşit necontrolat pe gură cuvintele: “ de ce nu şi-a dat încă numele de Geticus?”. Această imprudentă aluzie, la Geţia şi la fratricid, va fi plătită cu viaţa.

De la această perioadă, cea a sec. al III-lea, importanţi istorici romani şi bizantini asistă la primele agresiuni ale dacilor liberi care, sub noul nume de goţi, vor ataca progresiv graniţele imperiale. In scrierile lor, rămân mărturiile de necontestat ale originii getice a goţilor. Astfel, în biografia împăratului Graţian, Sextus Aurelius Victor numea Dacia şi Tracia genitales gothorum terras (pământurile originare/genitale ale goţilor); Spartianus, în biografia împăratului Caracalla, scria quod gothi getae dicerentur (goţii care se numeau ei înşişi geţi), iar Orosius spune Getae qui et nunc Gothi (geţii care acum sunt numiţi goţi). Marele Procopius, nu numai prezent la al II-lea război gotic, dar şi consilier al generalului Belizariu, a declarat nam gothos ajunt gentem esse geticam (goţii spun că se numesc geţi). In lucrarea sa, De bello Gothico, povesteşte că, atunci când “goţii au asediat Roma, exista în Forul din Napoli un mozaic cu portretul lui Teodoric, iar pietricelele care-l formau au căzut până la vârful picioarelor, astfel că imaginea a dispărut de pe perete. Romanii au tras auspiciu din aceasta şi susţineau că armata imperială va ieşi învingătoare, ei estimând că vârfurile picioarelor lui Teodoric nu ar fi fost altceva decât naţiunea gotică, al cărui stăpân era; iar acest lucru – continuă Procopius – le-a crescut speranţa. In Roma, anumiţi patricii produceau previziunile Sibilei şi profetizau că pericolul pentru oraş ar fi existat doar până în luna iulie, pentru că atunci fusese predestinat să fie ales un împărat pentru Romani, iar Roma nu ar mai fi avut nimic g e t i c de temut. Să se spună, într-adevăr, că goţii sunt de stirpe getică”. Oracolul spunea aşa: “Quintili mense sub novo Romanus rege nihil Geticum iam metuet” (în luna iulie, sub noul rege roman, nimic g e t i c nu mai este de temut).

Istoricul scoţian John Pinkerton spunea că mândria şi puterea, gustul de a povesti, tendinţe prezente la toate popoarele lumii, au generat un fals contrar bunului simţ şi scrierilor antice. Până în vremea lui Vlad Tepeş, nimeni nu şi-ar fi permis să pună la îndoială originea getică a goţilor. Huig van Groot, Johan Loccennio, Bonaventura Vulcanius, Joseph Scaliger, Olaus Magnus au tratar, pe larg, despre lucrurile septentrionale şi nu uitau niciodată, la început, să-şi glorifice străbunii geţi.

 

Ana Maria Moraru

Comentariu

ArabicChinese (Simplified)EnglishFrenchGermanHungarianItalianPortugueseRomanianRussianSpanishTurkish
Cere informatii