Petru Cercel. Colectia Centenarul Marii Uniri

Argument

De ce o carte despre Petru Cercel ȋn cadrul colecției ”CENTENARUL MARII UNIRI”? Ideea unirii celor trei principate nu a fost străină acestui ilustru domn, frate al lui Mihai Viteazul. Pe de altă parte, Petru Dimitrie Cercel, spirit enciclopedic, cunoscător a 14 limbi străine, a fost primul ambasador cultural al valahilor la Marile Curţi europene. Ȋn Evul Mediu şi ȋn perioada modernă a istoriei, termenul de valah era cunoscut de către toată Europa ca fiind ceea ce a reprezentat cu adevarăt de fapt: denumirea tuturor românilor din cele trei principate, precum şi din afara lor. Cu alte cuvinte, Petru Cercel a fost reprezentant de seamă al tuturor românilor peste tot pe unde a umblat prin lume, atât ȋn Asia cât şi ȋn Europa.

Memoriile lui Petru Cercel către capetele încoronate ale vremii

Unul dintre cele mai dureroase lucruri în ceea ce îl priveşte pe eroul cărţii noastre este reprezentat de lipsa sau necunoaşterea operei sale literare. O ipoteză ar fi ca aceasta să se găsească în arhivele din Istanbul sau din Paris. Cine ştie, poate în viitor vom reuşi să scoatem la iveală această comoară care încununează nu numai istoria acestui personaj, ci întreaga istorie a acestui popor. De aceea, în lipsa operei, ne-am gândit să adăugăm în această lucrare memoriile sau scrisorile trimise de către Petru Cercel către papalitate sau capetele încoronate ale Europei. Acestea sunt:

– Scrisoarea lui Petru Cercel către regele Franţei, Henric al III-lea
– Memoriul scris în 1879 Papei Grigore al III-lea
– Memoriul scris de Petru Cercel regelui Spaniei Filip al II-lea, şi trimis prin nobilul Robert Lins de Donrandoff
– Misiunea încredinţată domnului de St. Bonnet pentru a fi prezentată Maiestăţii Sale Reginei Angliei
– Discursul ţinut la Veneţia în senatul republicii de Du Ferrier, ambasadorul Franţei la Veneția
– Discursul lui Petru Cercel ținut în senatul Veneției
– Memoriul de încoronare despre Petru Cercel găsit de T.G. Bulat
-Scrisoarea trimisă Dogelui Veneţiei de căte Petru Cercel în momentul ajungerii în Ragussa

Aceste memorii au fost scrise chiar de către Petru Cercel sau de către persoane din anturajul său la îndrumarea domniei sale. Având în vedere spiritul enciclopedic de care dădea dovadă, reflectat printr-un poligloție desăvârşită, memoriile au fost redactate în diferite limbi cum ar fi italiană, latină, engleză sau franceză. În continuare, vom reda o parte din aceste memorii care sunt traduse în premieră pentru istoriografia noastră.

Scrisoarea lui Petru Cercel către regele Franței Henric al III-lea (1579)

“Sunt sigur că un astfel de caz, plin de compasiune ca al meu, nu poate să rămână fără ecou în pieptul dumneavoastră clemente. Născut ca și adevărat prinț creștin și legitim erede la tronul Provinciei Grand’ Valachia, condusă de bunul meu părinte, Petrascu Voievod, prinț natural al acesteia, tributar la turci și de acord cu puternicul Suleiman, Împărat al Levantului, am fost trimis de părintele meu, la Curtea acestuia, pe vremea când împlinisem aproximativ zece ani, fiind oferit drept garanție, așa cum erau obiceiurile nostre. Și murind tatăl meu când eram în fragedă vârstă și mă aflam în afara țării, la Curtea Constantinopolului, iată că s-au făcut domni ai țării mele prin mijloace injuste și diabolice, aceia care trebuiau să guverneze până când eu aș fi împlinit vârsta perfectă, și mai mult, vor să erediteze ei ceea ce mie îmi aparține de drept.
Și fiind eu în mâinile turcilor, am fost trimis imediat de către câțiva Pașă prin Soria și Arabia, prin cetăți și castele din Asia, întotdeauna sub mare pază, tulburat și plin de suferințe pentru paisprezece ani și simțindu-mă atât de subjugat de soarta cea rea, dragostea de patrie m-a constrâns să îmi caut libertatea, și astfel, cu mari dificultăți, punaâdu-mi în pericol chiar viața, am plecat din părțile Orientului, ale Damascului, cu gândul de a ma arunca la picioarele acestei preacreaștine coroane care în trecut a fost mama consolatoare și binevoitoare față de unele persoane și mari principi loviți de soartă.
Așadar, cu ajutor divin, iata-mă aici unde de mult timp îmi doream să ajung, ca să pot ruga cu umilință pe Majestatea Voastră Christianissima și să fiu demn de prea cunoscuta voastră clemență și de glorioasa autoritate, pentru a obține din partea Marelui Turc, grația și permisiunea de a intra în țara mea unde sunt așteptat de poporul meu îndurerat și să fiu sigur că acest puternic împărat turc nu va nega o cerere atât de legitimă, din partea unui mare monarh ca Majestatea Voastră. Îl asigur pe Împărat de obediența pe care tatăl meu și antenații mei au avut-o și nu am nici un dubiu că prin intermediul Majestății Voastre Christianissima mi se va putea îndeplini această atât de onestă dorință și că de acum încolo, nu doar eu, ci și statul meu, vasalii mei și vistieria vor fi în slujba și la ordinele Majestății Voastre și a acestei preacreștine coroane. Această obligație și-o vor asuma și succesorii mei și va rămâne în memoria eternă. Mă încredințez cu multă umilință grației și binevoinței voastre, Majestate Christianissima,
Prințul Marii Valahii,
1579”.

Memoriul scris de Petru Cercel regelui Spaniei Filip al II-lea şi trimis prin nobilul Robert Lins de Donrandoff

“Sacră Maiestate Catolică,
Suprem Domn, cel care numeşte sau repune pe tron monarhi, împăraţi şi prinţi atunci când cu bunătatea divină doreşte acest lucru, faceţi o minune aplicându-vă pe îndelete ochii către mine cel care sunt adevăratul prinţ creştin, şi moştenitor legitim al Valahiei Mari, dar care am avut parte de nelegiurea făcută de tiranul şi puternicul împărat musulman, care a găsit de cuviință să mă lipsească de propria-mi patrie închizându-mă timp de 14 ani, însă cu toate acestea Dumnezeu a hărăzit să fiu eliberat din neîndupecatele sale mâini <ale sultanului>, cuget să îmi fac dreptate şi să scap de nedreptăţile ce mi s-au făcut şi din acest motiv Dumnezeu m-a păstrat în viaţă tot timpul sănătos, iar marea Lui milostenie a făcut ca eu să fiu la această Curte a celui mai creştin rege <Curtea regelui Henric al III-le al Franţei> nu ca un prinţ, ci ca un simplu cavaler.
Printre numeroşii iluştri seniori din prezent şi viitor, soarta a făcut să mă găsesc şi eu lipsit însă de bogăţie, şi prin urmare, aş fi recunoscător dacă v-aţi îndura şi de mine Sacră Maiestate şi veţi considera că este un lucru demn să vă ofer umilele mele servicii, iar acest lucru m-ar încuraja și mai mult ştiind că pot fi de folos Maiestăţii Voastre. De aceea, rog cu umilinţă pe Maiestatea Voastră să acordaţi o audienţă trimisului meu loial, Robert Lins de Dorandoff căruia Majestatea Voastră i-ar putea acorda credit ca unui umil şi smerit servitor care aşteaptă bunăvoinţa Majestăţii Voastre Catolice, pentru care îl rog pe Creator să vă dea viaţă lungă, fericită şi plină de glorie în slujba coroanei.
Trimis din Paris, 16 Decembrie 1579,
Către Maiestatea Catolică
Petrus Demetrius, Principe moştenitor al Valahiei Mari
Devotat Supus al Regelui Catolic”

Memoriul scris de Petru Cercel regelui Spaniei Filip al II-lea, şi trimis prin nobilul Robert Lins de Donrandoff a fost publicat de Alexandru Ciorănescu în “Documente privitoare la istoria romanilor culese din Arhivele din Simancas”. În această culegere mai există câteva documente inedite despre Petru Cercel de o maximă importanță. Vom reda în continare un scurt rezumat al acestora:

– 1579, Madrid, Raport al cardinalului de Granvelle, asupra întrevederii cu trimisul lui Petru Cercel.
– Raport trimis regelui Spaniei despre sosirea lui Petru Cercel la Veneţia.
– Informare a regelui Spaniei despre ajutorul dat lui Petru Cercel de către veneţieni.
– Informații despre așteptarea lui Cercel la Constantinopol aprilie 15814.
– Informarea regelui Spaniei despre greutăţile întâmpinate de Cercel legat de preluarea tronului.
– Informații trimise regelui Spaniei despre chemarea lui Petru Cercel la Poartă.
– Regele Spaniei este înştiinţat despre întemniţarea lui Cercel în Ardeal.
– 8 iunie 1585, informarea Regelui Spaniei despre faptul că turcii cer polonezilor să li-l predea pe Cercel

– Iunie 1585, ardelenii trimit la Poartă banii din vistierie cu care Petru Cercel părăsise tronul Valahiei. Această informaţie este extrem de importantă mai ales că există surse care spuneau că banii nu ar fi ajuns la Poartă niciodată.

– Din Veneția, un anume Coronza trimite informare către Filip al II-lea în care relatează că Petru Cercel doreşte din nou să ajungă pe tronul Valahiei.

– Același Coronza îl informează pe Filip al II-lea despre plecarea lui Cercel către  Loreto și Roma.

– 23 septembrie 1589, de la Veneția, Filip de Vera îl informează pe Filip al II-lea de întemniţarea lui Cercel de către turci.

– 16 martie 1590, informarea lui Filip al II-lea despre surghiunirea lui Petru Cercel în insula Rodos.

Am considerat necesară trecerea acestor informaţii având în vedere că în acea perioadă istorică, Filip al II-lea al Spaniei era cel mai puternic cap încoronat al Europei. Interesul acestuia pentru Petru Cercel denotă modul cum era privit şi respectat în Europa Principele Valah.

Cartea “Petru Cercel” o puteti cumpara AICI.

Cristian Mosneanu

Comentariu

ArabicChinese (Simplified)EnglishFrenchGermanHungarianItalianPortugueseRomanianRussianSpanishTurkish
Cere informatii