Legendele schitului Cetăţuia Negru Vodă

Locuri încărcate de istorie şi pline de legende au ca stindard o simplă “stâncă”. În judeţul Argeş, pe ultima structură geologică a Carpaţilor Orientali se găseşte construită mânăstirea “Cetăţuia Negru Vodă”, avându-l pe Radu Negru Vodă ca şi ctitor atribuit de către tradiţia locală. Lăcaşul de cult este situat în judeţul Argeș la circa 22 de km de Câmplung, între satele Cetăţeni şi Coteneşti la o altitudine de 881 de metri pe malul stâng al râului Dâmboviţa, între “valea lui Coman” şi “valea Chiliilor”, mai precis, exact între graniţele dintre Carpaţii Orientali şi Meridionali. Întreaga stâncă este presărată cu foarte multe peşteri, una din ele fiind numită “peştera de taină a lui Negru Vodă”. Aici, în această peşteră, au fost descoperite osămintele cuviosului Ioanichie. Sihastru decedat în anul 1631 care a fost la nevoie sfetnic al voievozilor Mihai Viteazul şi Matei Basarab.

Schitul Cetatuia Negru Voda

Schitul Cetatuia Negru Voda

Această zonă este încărcată de o istorie fabuloasă, deoarece pe locul unde este construită mânăstirea, cu cinci secole înainte de Hristos, a existat o cetate dacică fortificată care avea ziduri din piatră, groase de doi metri, cetate care este cea mai veche construcție de acest gen cunoscută la sud de Carpaţi (cetate de zid).

Existenţa unor peşteri care au fost locuite, precum şi a unor gravuri şi inscripţii în stâncă, întăresc multe legende legate de acest spaţiu. Într-una din legende se spune că una dintre peşteri (denumită Peştera Moşului) ar fi fost locuită de Zamolxis, iar întreg muntele ar fi fost locuit de 33 de preoţi (Kapnobatai) ai zeului dac. Cunoscându-se faptul că Zamolxis era numit şi zeul-moş, se presupune că de aici vine și numele acestei peşteri. O altă legendă ne relevă faptul că această peşteră ar fi fost locuită de Sfântul Andrei.

Legat de subiectul nostru, există patru legende care îl au ca personaj principal pe Radu Negru Vodă: legenda “Reconstrucţiei Cetăţii Dacice de către Radu Negru Vodă”, Legenda ”Construcţiei bisericuţei din stâncă,   legenda “Paşilor lui Negru Vodă” şi legenda “Stâncii colţii doamnei”.

Legenda ”Reconstrucţiei Cetăţii Dacice

Tradiţia transmisă prin viu grai spune că în jurul anului 1300, după ce Radu Negru Vodă construieşte biserica mare din Câmpulung, hotărăşte să aleagă acest loc ca refugiu în cazul în care ar fi fost urmărit de tătari. Motivul ar fi fost acela că de aici se putea supravegehea foarte uşor întreaga vale. Ca urmare a acestei hotărâri, Negru Vodă transformă vechea cetatea dacică în cetate de apărare.

 

Legenda ”Construcţiei bisericuţei din stâncă

            Bisericuţa rupestră a Schitului Cetăţuia Negru Vodă este alcătuită din două peşteri separate printr-un perete natural. Peştera mai mică are în interior construit un altar de rit catolic săpat la ordinul doamnei Marghita, soţia lui Radu Negru Vodă. Legenda spune ca această peşteră ar fi fost loc de penitenţă pentru doamna Marghita. Cea de-a doua peşteră (cea mare) este locul unde este construită biserica ortodoxă de către Radu Negru Vodă. Ȋn acest lăcaş de cult există şi un portret al lui Nicolae Alexandru despre care Virgil Drăghiceanu afirmă că este adevăratul întemeietor al mânăstirii.

Portretul însă apare pe stratul al III-lea al frescii din naos, deci peste alte două picturi (picturi care mai mult ca sigur au aparţinut tatălui lui Nicolae Alexandru, Basarab cel Mare şi bunicului acestuia, Radu Negru Vodă). Acest argument ne dă dreptul să credem că într-adevăr schitul a fost făcut de către Radu Negru Vodă şi de soţia sa, doamna Marghita.

Legenda “Paşilor lui Negru Vodă”

Într-una din stânci există urme încrustate de forma unor paşi (ca urmele unei încălţări lăsate în noroi). Despre acest fapt, oamenii locurilor au transmis din generaţie în generaţie o legendă în care se spune că în urma unui atac al tătarilor, Negru Vodă retras în acest loc împreună cu familia sa, a început să se roage. Ca urmare a rugăciunii voievodului, paşii acestuia au rămas încrustaţi în stâncă.

 

Legenda “ Stâncii colţii doamnei”

O altă legendă spune că “Muntele Cetăţuii” ere legat de muntele vecin printr-un pod din piei de bou, pod pe care doamna Marghita venea să se roage la mânăstire, ulterior trecând înapoi. Ȋn timpul unei confruntări a soţului ei cu duşmanii, doamna Marghita se afla la capătul podului așezată pe o stâncă ce astăzi se numeşte “Colţii doamnei” aşteptând veşti. Caii oştenilor lui Negru Vodă erau deschiși la culoare, iar caii duşmanilor erau închişi la culoare, dar din cauza noroiului de pe câmpul de luptă şi al sângelui, caii celor două tabere au ajuns a nu se mai distinge unii de alţii. Negru Vodă câştigă lupta şi trimite pe unii din soldaţii săi să o înştiinţeze pe doamna Marghita. Aceasta, văzând din depărtare culoarea calului soldatului trimis (ce nu mai era deschisă), a crezut că soţul ei a pierit în luptă şi s-a sinucis, aruncându-se de pe stâncă.

            Aceste legende luate ca un tot unitar şi fără a fi disecate, nu pot constitui un adevăr istoric. Totuşi elementele lor constitutive pot duce la anumite concluzii. “Luptele cu tătarii”, “anul 1300”, “doamna Marghita”, ”altarul Catolic”, “loc bun de apărare şi de supraveghere”, “reprezentarea lui Nicolae Alexandru peste alte două picturi” sunt elemente care se potrivesc cu realitatea istorică şi care fac să rezulte faptul că la începutul Mânăstirii Cetăţuia Negru Vodă îşi are pusă amprenta Radu Negru Vodă.

Un alt amănunt foarte important care rezultă din aceste elemente, este că îmbinarea lor nu poate fi   încadrată în era istorică a nici unui alt voievod român (Bararab cel Mare, Nicole Alexandru, Vlaicu Vodă sau Radu I). Mânăstirea Câmpulung pe a cărei pisanii este menționat Radu Negru Vodă, trecut la cele veşnice la anul 1315, lupta lui Radu Negru cu tătarii la anul 1285 menţionată în cronica lui Nicodim, Marghita ca nume al soţiei lui Negru Vodă, sunt lucruri care au fost atestate deja, şi care după cum se vede se regăsesc perfect în firul narativ al legendelor.

Ȋn loc de concluzie a acestui capitol o să amintim de alte două lăcaşuri de cult din zonă. şi anume mânăstirile Corbii de Piatră şi Nămăieşti.

Datarea în timp pe la anul 1300, precum şi altarul dublu de tip Capadocian (un altar de tip ortodox şi unul de tip catolic) sunt dovezi clare ale faptului că Radu Negru Vodă îşi exercită influenţa asupra apariţiei Mânăstirii Corbii de Piatră (a se vedea ritul catolic practicat de doamna Marghita, soţia Negrului Voievod). De asemenea, despre mânăstirea Nămăieşti există o legendă transmisă prin viu grai cum că ar fi tot ctitoria lui Radu Negru Vodă. Dovezile arheologice ne arată că cele trei mânăstiri sunt construite peste centre spirituale dacice şi conform unor anumite ipoteze, el ar fi format un centru religios care i-ar fi ţinut uniţi pe strămoşii noştri daci, iar apoi şi pe urmaşii lor, valahii. Nu este exclus ca Radu Negru Vodă să nu fi fost străin de acest lucru şi să fi folosit informaţia în avantajul său, construind peste cele trei “temple zamolxiene” lăcaşuri de cult creştine, cu scopul de a-şi ţine laolaltă supuşii şi pentru a crea o legătură directă şi cât mai apropiată cu aceştia. 

Pasaj extras din lucrarea Istorie furata – Intemeierea Tarii Romanesti: Radu Negru Voda, intre legenda, mit si adevar. Autori: Cornel Birsan, Cristian Mosneanu, Adrian Anghel

Lucrare este disponibila aici: https://www.librex.ro/istoria-romanilor/istorie-furata-intemeierea-tarii-romanesti-radu-negru-voda-intre-legenda-mit-si-adevar.html

Comentariu

ArabicChinese (Simplified)EnglishFrenchGermanHungarianItalianPortugueseRomanianRussianSpanishTurkish
Cere informatii