A sti sau a nu sti, asta e intrebarea

A sti sau a nu sti, asta e intrebarea!

Oh, de cate ori am asistat la scene in care interlocutorii mei mimau raspunsuri! Dar este oare lucrul cel mai grav sa nu stim raspunde la orice intrebare? Si de ce in Romania exista acel mod ironic si plin de superioritate prin care cate un “atotstiutor” afirma cu ton persiflant : “Dar nu se poate ca un om cu pregatirea dumitale sa nu stie cutare lucru”. Si tu raspunzi simplu si uimit: “Pai nu stiu” sau “Nu am auzit de cutare lucru”. Si discutia continua pe acelasi ton ironic si sfidator: “Mi se pare inadmisibil ca dumneata sa nu stii  cutare si cutare”. “Pai  da, asta este.” sau ” Nu sunt la curent cu aceste informatii , dar le pot asculta cu mare placere de la dumneavoastra”.

Cam acesta este prototipul intelectualului din Romania. Din pozitia sa de totala superioritate, promovand barierele dintre lumea “inaccesibila” a “stiintei romanesti” si cea a muritorilor de rand, orice intrebare porneste de la fraze standard de genul: “Stiai ca…?”, “Ai auzit de…”, “Cunosti autorul…?”. Surprinzator este faptul ca nimeni nu s-a gandit vreodata sa inceapa o discutie de la un “Stii am citit o chestie foarte interesanta….interesanta, in primul rand pentru mine, ……” Asta ar denota un deosebit respect din partea intelectualului fata de omul de rand si posibilitatea ca raportul dintre cei doi sa se stabileasca in baza calitatii de om, nu in functie de pregatirea sau formarea profesionala si nu in functie de o presupusa superioritate a calitatii intelectuale in fata celei de om simplu.

Mai avem un alt tipar, foarte interesant de analizat si el, de altfel. Acesta este tipul fuctionarului “atotstiutor”, produs al sistemului birocratic , creator de complicatii inutile. Plictisit de a-si castiga banul fara sa depuna prea mult efort, zeflemitor fata de cel din fata ghiseului , dar platitor de taxe p ublice, functionarul servil sistemului se ascunde mereu in fata unor raspunsuri de genul: “Asa spune legea”, “Documentul va fi emis in treizeci de zile”, “Domnule, nu am facut eu legea”, “E u aplic legea”. Sigur ca la un moment dat izbucnesti si spui: “De acord, domnule, dar eu te intreb pe dumneata – Cand ai vazut ca legea a cazut in desuetudine datorita schimbarilor sociale, inovarii tehnologice, datorita noilor metode de comunicare in timp real, nu ar fi oare de datoria dumitale sa observi ca anumite aspecte ale legii sunt depasite?  Oare nu ar fi pertinent sa-ti instiintezi sefii si forurile superioare?”

Vedeti, ma repet, dar eu chiar cred ca nu este lucrul cel mai grav sa nu stii sa raspunzi la orice. Ba din contra, zic eu: ” sa stii ca nu stii” este un simptom al sanatatii mentale al persoanei si un semn clar al existentei unor principii in legatura cu fair play-ul din viata noastra. Ci sa nu stii ca nu stii, zic eu, ca ar fi lucrul cel mai grav. Si mai mult decat atat , sa te prefaci ca stii, sa bati campii, sa citezi autori numai de tine stiuti pentru a-ti demonstra superioritatea in discutie si a nu admite ca in realitate nu stii sa dai un raspuns coerent si practic.  Si mai grav sa nu ai sensibilitatea de a observa reactiile interlocutorului sau sa incerci sa-l faci sa se simta confortabil in discutie. Absurd este sa te prefaci dupa scaunul tau comod ca ai cauta solutii. Si tot la fel de absurd este ca ocupi niste pozitii cheie intr-un sistem care, in teorie, ar trebui sa-si asume responsabilitatea pentru bunul mers al intregului mecanism social, politic, administrativ, al justitiei, al educatiei sau cel sanitar . Sigur ca asta poate fi clasificata drept psihopatie de natura institutionala si ceea ce este cel mai grav este insusi faptul ca aceste comportamente se prelungesc la cele mai inalte nivele  institutionale,  cu grave consecinte asupra societatii in care  traim.

Din pacate astfel de oameni exista, oameni care se prefac ca stiu, acolo unde  nu stiu nimic, si mai mult decat atat continua pe linia crearii de polemici si de probleme, fara a-si asuma responsabilitatea situatiilor create in consecinta.

Superficialitatea si indiferenta ce deriva din neasumarea responsabilitatilor propriilor vorbe si actiuni caracterizeaza, cred eu, personalitatile deviate si de maxima inconstienta. Foarte grav este cand astfel de ” personalitati” sunt cele care traseaza liniile directoare ale organizarii in societatea noastra, la nivel global: in administratie, in politica, in scoli , in sistemul justitiei, in cel sanitar, in mediul antreprenoriatului sau in mass-media.

A sti sau a nu sti, asta este intrebarea. Si aici este si problema. Este oare rusinos sa nu stim sau sa fim la curent cu absolut orice? Nu, bineinteles ca nu. In afara de faptul ca fiecare are cate una, doua sau mai multe sfere de interes, sigur ca nu putem poseda toate cunostintele si informatiile la 360 grade.

Precizez ca situatiile descrise in acest text sunt generice si fac referire la mai multe tipuri de subiecti. In afara de prototipul intelectualului si al functionarului din sistemul nostru intern, am in vedere si romanii plecati de multi ani din tara. Este normal ca in cazul acestora, si ma pun si pe mine in aceasta situatie,  sa nu fim la curent cu absolut tot ce se intampla in tara.  Si pana la urma memoria are si ea o limita. Mai facem si o selectie de informatie, ca asa este sanatos. Si cum imi place mie sa spun: “Ei bine nu stiu, dar pot invata”.

Ce bine ar fi ca si prototipurile mentionate mai sus sa se poata inspira din aceasta fraza finala atat de simpla, sincera si cu consecinte practice, cu siguranta, extrem de eficiente!!!

Camelia Jumatate

 

Comentariu

ArabicChinese (Simplified)EnglishFrenchGermanHungarianItalianPortugueseRomanianRussianSpanishTurkish